De la inceput trebuie spus ca in sat obiceiurile si traditiile au fost multe, frumoase si tinute cu sfintenie in fiecare an, fiind trecute din generatie in generatie. Vom incerca in cele ce urmeaza sa ne reamintim macar cateva dintre ele si le vom descrie asa cum si le mai pot aminti cei care, in urma cu circa saptezeci de ani le-au trait. Incepem cu prima zi din an, cand se sarbatoreste Sfantul Ierarh Vasile cel Mare.
In aceeasi zi, locuitorii satului participa la slujba de la biserica din sat, unde preotul tine o predica prin care descrie fapte din viata ierarhului si sfatuieste enoriasii la fapte crestinesti. Toti cei care poarta numele de Vasile profita de aceasta ocazie si sarbatoresc cu o mancare mai aleasa, inchina un pahar de palinca de prune cu cei din familie, cu prietenii si cu vecinii. Cu toate acestea, nu se da o importanta deosebita acestei zile; poate ca si datorita faptului ca tot satul, pana in 1948 a fost de religie greco-catolica.
In ajunul anului nou, a fost incetatenit un obicei care consta din a muta portile familiilor certate intre ele, pentru a le obliga sa mearga dupa ele, pentru a vorbi si deci pentru a se impaca. Se mutau si portile feciorilor si fetelor dragi, pentru a-i obliga sa se grabeasca sa fie impreuna. Boboteaza, care totdeauna este la data de 6 ianuarie, prilejuieste o alta ocazie cand in sat se petrec fapte traditionale. Acestea incep inca in data de 5 ianuarie, cand in sat, popa insotit de un diac (cantor) si fatul (crasnic) umbla din casa in casa.
Fatul duce o cofa cu apa sfintita (aghiasma), din care, popa cu un manunchi facut din busuioc, il inmoaie in apa din cofa, apoi stropeste casa in care au intrat, facand practic semnul crucii, iar apoi boteaza fiecare membru al familiei, incepand cu capul acesteia.
Toti sunt pusi sa sarute crucea pe care popa o tine in mana stanga, iar cu dreapta, in care tine manunchiul de busuioc, il inmoaie in apa din cofa si apoi ii atinge peste crestet, imitand botezul. In tot acest timp, popa si insotitorii sai canta versete bisericesti destinate acestei ocazii. In tot satul, cei trei sunt insotiti de o ceata de copii care striga mereu chi, chi, chiralexa sau poate ti, ti, tiralexa. Ceata de copii nu intra in casa, ei insotesc pe cei trei din curte in curte, tot timpul cat acestia fac serviciul de a umbla cu crucea.
Cei trei, cand se apropie de intrarea in casa, intonau incepand cu cuvintele: cand in Jordan botezandu-te tu Doamne
as vrea sa apara un sait referitor la ugrutiu
ugrutiu intre trecut si viitor si tinutul mirific nedescoperit